Thais

Ridica-te si fugi !!!

2011-11-27T22:29:00.000+02:00

Cred ca asta e indemnul pe care-l aud in capsoru' dragalas bebelusii , in momentul in care simt ca tocmai li s-a scos scutecul :D
Daca mai esti si singura cu micu' , ori daca e noapte si chiar nu vrei sa trezesti toata casa...provocarea nu mai e deloc hazlie.
Ce masa de infasat?Cine mai sta pe aia?Odata asezat acolo...in secunda urmatoare, si numa' dintr-o singura miscare s-a-ntors.Fix cu fundul in sus.Fund care inainte sa-l speli tre' sters cumva.
Da' ceee???Sta????Normal ca nu sta.Si dai, si lupta...
7luni jumate , vreo 10 kg...si-un temperament de berbec.Cu cat incerc eu sa-l tinutuies c-o mana, si cu alta manuiesc haiduceste scutecul , cu atat se sforteaza el sa fuga...Cand nu reuseste din prima ,slobozeste un tipat de ajutor, si-n tocu' usii apar intaririle : tac'su ,ori vreo surioara ,c-o intrebare in priviri ..."ce-i faci?"
Nah, uite..ne luptam sa punem scutecul ...
Pana si Up&go -ul il pune pe fuga.
Ala e un fel de surogat, caci vad ca nu se dezminte nici dupa 10 ani - face iritatie in mai putin de 48 de ore.Motiv pt care musai trebuie alternate cu celelalte.
Alteori rade si dupa trei tumbe ma lasa sa-l scutecesc...

Ceea ce ma face sa cred ca pt el e o joaca ... Inca un moment in care isi manifesta clar personalitatea...

Tranznai bebelusesti

2011-11-16T15:05:00.000+02:00

M-a amuzat fotografia asta :)

Luandu-i urma am gasit un blog , unde mititelu' grasunelu' e fotografiat in diverse ipostaze care vor sa aminteasca de filme celebre ...

Sa te topesti si alta nu ...Aici e personaj din Alien :D

suprapuneri

2011-11-09T11:39:00.000+02:00

Minulescu.
Minculescu.
Moculescu.
Ce mare vid o fi in mintea de scoler ,la 12 ani, nu prea realizez eu...
Cert este ca numele de mai sus ii suna fix la fel.
Daaa, in mod cert suntem batrani, si vrem prea multe de la adolescentii nostri!
Hai cu poza, hai cu dez-ambiguarea.Lamurit problema.

Da'ce naiba ma fac ...am impresia ca asta e doar virful icebergului.Si ca iin mintea lor sunt mult mai multe astfel de suprapuneri ...pe care nu pot decat sa sper ca le-as putea descoperi la timp.

Calea laptelui.Praf.

2011-11-08T18:04:00.000+02:00

In mintea mamicilor ajunge cumva subliminal ideea ca Nestle face cel mai bun lapte praf.
Privind rafturile burdusite si cu alte marci in supermarket , ma gandesc ca nu-i corect.Poate ca unui pui i-ar place mai mult Milupa, sau Humana...sau orice altceva...

Cred ca primele vizate au fost maternitatile.Acolo a trebuit "uns" la stanga si la dreapta ...si prin diferse mijloace,motivat personalul sa promoveze produsul.A,inainte de asta licitatiunea a fost castigata in mod miraculos de aceeasi firma ...si spitalul are mari rezerve de produs pt un cincinal.

Si asa aunge o asistenta binevoitoare sa-ti ofere in creierii noptii un biberon cu "laptic", tie, lauza chiauna de nesomn si hormoni postnatali ! "Nu-i asa ca nu mananca, haideti sa-i dam putina formula...! - dar sa nu spuneti la doamna doctor...:D"

Si in mai mult de 50% din cazuri tine vrajeala!!!
Si mamicile alea vor deveni cumparatoru' fidel pt cel putin un an...

Restul ,care scapa din maternitate fara lapte praf, ajung....ati ghicit, la pediatru!!!
Care pediatru este si el om, are si el famelie si rate la banca.Care e si el vizitat din cand in cand de reprezentantii firmei ... motivat in vreun fel sau altul ...ca nah, asa se face treaba.

La controlul de o luna, la cantarire , surpriza! "Vai, dar copilasu' n-a luat in greutate cat ar trebui!Nu mananca destul..."
Poate la prima luna scapi, dar in luna a doua te duci la farmacie si iei o cutie macar asa "sa fie in casa"...

Dupa atatia ani, mecanismul este atat de bine organizat, incat din afara pare chiar "natural" si firesc.

Restul producatorilor ... mai slabut cu vanzarile.Mizeaza mai mult pe "ajutorul" direct al farmacistelor, si a vreunu-i rezident capos.

Dca macar jumatate din resursele financiare puse la bataie pt promovarea laptelui praf ar fi investite in promovarea - REALA SI EFICIENTA - a alaptarii ...vanzarile lor ar scadea dramatic.

Si de castigat ar avea doar copilasii nostri!!

...de adormit copilu'

2011-11-06T15:32:00.002+02:00

Numa' cine n-a avut, nu stie cum si ce fel sta treaba cu somnul bebelusesc.
Azi puiul poate sa adoarma, si te-ai scos ... insa maine , nu mai vrea.
Carti si netu' povestesc despre o anume rutina, cu baita, cu masaju' , cu pijamaua, cantecelul...doo ore.La capatul carora te poti trezi ca bebe nu numai ca nu doarme, da plange de pune blocul in picioare...

Sunt plina de compasiune pt parintii care sunt nevoiti sa plimbe mostenitoru' cu masina juma de ora prin cartier, pt ca acasa la el in patut dansu' nu mai vrea.

Si deoarece n-am vrut sa ajung asa am intrebat pe altii.
De pe un forum mamicesc am aflat de metoda cu feonul.Instrumentu' ala de usacat parul, pe care eu nu-l folosesc decat o data pe an.
Il pornesti si bebelusul plangacios se linisteste.
Neee, n-are cum, imi spun....
Dar in plin episod urlator imi amintesc, si aplic.
Miracol...pruncul se calmeaza si adoarme.Si tot doarme dus vreo doua ceasuri.
Am tinut-o asa cateva luni.

Vine barbatu' cu ideea:"nu e bineee!Da dependenta!" ;))
Drept e ca am carat instrumentul cu pricina si in Delta - la Sf.Gheorghe , fermecata de puterile lui magice.Dupa o vreme am inteles ca de fapt orice zgomot regulat, monoton, potoleste neuronul kinderului.
Next step? La munte locul feonului a fost luat in bagaje de ...epilator.Mai mic, mai silentios, cu efect neverificat ...deoarece pruncul adormea ascultand apa de la dush.(scapandu-ne astfel de grija ca vom trezi tot hotelu' noaptea cand i se face lui de simfonie).

O luna mai tarziu imi vine ideea sa caut pe net un ceva audio, pe care sa-l inregistrez pe-un mp3-player si sa fie in cazuri de urgenta.
Si normal, in ignoranta mea aflu despre "white noises", zgomote cu veleitati de somnifer.Si care au dus la aparitia diferitor divaisuri cantacioase , care te ajuta sa dormi.

Ba, ca sa fie dileala completa au aparut aplicatii care ruleaza pe Android - o fi si pt restu' dar nu m-a interesat aspectu'.
Last step?
Instalat trei aplicatii pe telefon.
Una imita ,la alegere, feonul, aspiratorul, masina de spalat, dusul, fosnetul unei pungi,si "puricii" de la tv.
Urmatoarea canta melodii de cutiuta muzicala.Similare cu cele de la caruselul de de-asupra patutului :)
Ultima imita ploaia.Cu o picatura.Cu doua picaturi. Cu tunete, cu pescarusi, cu greieri ...etc.Alegi din setari ce meniu doresti.
Toate au timer sau "infinite loop"(aka il opresti cand te trezesti matale:))

Dintre toate , ati ghicit, favorita ramane "feonul" - cu avantajul ca nu tre' sa mai stau cu grija ca se supraincalzeste aparatul dupa un sfert de ora de mers continuu ...

Cautam ...

2011-10-29T21:47:00.008+03:00

...carut perfect pentru iarna care sta sa vina.
Luca este un bebe plimbacios, dar nu se da in vant dupa sling/marsupiu&staff.Cunosc trendul , dar nu-i chip sa o dau la intors cu berbecu'!!!
Nu e foarte lipit de mine, abia daca ma mai lasa sa-l pup :D
Ne dragalim noi...insa daca e de dormit, vrea musai in patut.
Daca e de joaca isi cere jucariile, sau vrea in jumper.Stie el sa se faca inteles...n-ai cum sa nu pricepi!

Am operat pana acum cu asa ceva:

Inglesina trio.
Minunata combinatia.Landoul super functional.Scaunelul de masina folosit pana in zilele prezente.Sistemul este modular ...rotile se strang ca o umbrela.Mufezi pe ele ce piesa vrei.
Toate 4 roti pivotante.Usor ca un fulg.
Au dat-o rauu in bara la capitolul "carucior" adica piesa a treia ... e atat de fragila,incomoda, fara coviltir serios ... si lasa pruncu' in bataia crivatului :)
Ai senzatia ca nu l-au terminat de sudat,zau...Parca n-ar avea "tate suruburili"...

Luca nu mai vrea sa stea in "scoica".De vina e pozitia semiculcata ... care lui nu-i mai este pe plac.El vrea sa stea in ... funduletul personal ;)

Temporar l-am mai plimbacit in asa ceva :

Chicco CT 01
Buunnn!Usor manevrabil.Solid...Coviltirul se lasa ca un cort, creand copilului o incinta protejata cand doarme,de ex...
Are doua neajunsuri...nu este reversibil - pruncu' sta doar cu fata inainte,nu vede mamica- si e cam ingust - la umeri.Daca ii pun lu' moaca o geaca bebeluseasca de iarna, tre' sa-l indes bine in carutzica asta ;)
Basca...ii ingheata degetelele in ghetutele cele noi.Prin urmare infofolim ghetutele in una bucata pufosenie de patura.are se mai desface, mai lasa cate un colt pe jos ...

Asadar:baturam mallu' si online-u' in cautarea a ceva decent, si care sa nu ne coste leafa pe o luna!!!

Nasol!Ca ce cautam noi nu "egzista".
Adica sa aiba manerul reversibil, sa aiba coviltirul coborabil pana jos, sa aiba husa de picioare pt vremea rece.
Am gasit chinezarii ordinare, la preturi nesimtite.
Am mai gasit si chinezatii ne-ordinare , mai putine, e drept... dar parca erau facute pt catat cartofi, nu copii mici-mici si dragalasi.
Zau,la ce s-or gandi cand fac niste chestii musamacioase , grosolane si mai greu de manevrat decat apusul carut de butelie????

La polul opus e segmentul "lux" ...care se duce sprintar spre 500E,putand ajunge si la 1000.Tot euro.
Poate si-or merita banutii, nu zic nu.
Da' mie imi trebuie cateva luni,pana la primavara...

Mi-a ramas gandu' la un compromis...Sau ma rog,doo...
Orii ii fac husa blanoasa lui Chicco , ori achizitionez un DHS ...desigur chinezesc si musamacios, fotogenic ...admirat la ei pe site.

Ramane sa deliberam.

Copilaria fara ciocolata - partea a II a

2011-10-27T12:14:00.003+03:00

Copiii mei n-au de unde sa mai stie bucuria urcatului in cires.Sa cunosti copacul creanga cu creanga.Sa stii" traseele" si sa ajungi precum pisica inspre ciresele cele mai dezmierdate de soare.

Poate c-asa e viata.Fiecare timp cu bucuriile lui.
Am crescut in satul dintre dealuri, desi parintii erau oraseni cu acte in regula.Ne lasau la bunici , sa scape de grija noastra si "sa-si poata vedea de serviciu".

Este proprie copilariei abilitatea de a gasi farmecul si vraja locului in care te afli.

Bunicul ne citea seara povesti...dintr-o carte veche si fara coperti, si cand era prea obosit sa le citeasca inventa unele noi si ne tinea cu sufletul la gura, pana gata bunica laptele cu "tocmagi" - taitei de casa taiati mai grosuti si fierti in lapte.

Adormeam fericiti, satui si rupti de oboseala.

Eram sase.Sase nepoti , pe care bunicii acceptasera sa-i faca mari in propria ograda...ca dovada a dragostei ce le-o putau celor trei fete ale lor, maritate la oras si ocupate cu "serviciu".
Bunica ne privea pe toti ca pe niste icoane...si nici dupa ce ne-a facut mari nu indraznea sa ne roage sa-i aducem o galeata cu apa.

Casa taraneasca, fantana "in drum" , saltelele de paie , lut pe jos si "plita" cu lemne.
De pe la 6 ani mai puneam si noi mana pe o iarba sa hranim un iepure sau ceva.Insa oricum numai la trasnai ne statea mintea.
Nici nu vreau sa ma gandesc la ce-o fi fost pe capul bunica-mii cand m-a "adoptat" , la trei luni, cu o geanta de scutece si-o punga de lapte praf.
Nu a terminat bine cu mine, ca la diferenta de doi anni a venit sora-mea.Si apoi verisorii mei...tot cam asa , la distanta de doi-trei ani.

Paradoxul face ca eu , adultul de acum, sa vad toate neajunsurile vremurilor de atunci.Insa copilul din mine isi aminteste de vremurile acelea ca de suprema fericire.
Magazinul din sat era pt noi Mecca...Intram acolo ca intr-un templu.
Priveam la halva ,bomboane, marmelada,rahat ori biscuiti ... ca la singurele bunatati ale lumii industrializate.Stateau acolo,insirate printre cuie, sapun, drojdie ori soda.
Pe vremea aceea daca voiai sa cumperi drojdie, vanzatorul avea "puterea" sa te constrange sa iei si scrumbie sarata.Daca voiai ulei trebuia sa cumperi si un kil de halva - mult mai aspra decat ceea ce gasim noi la pravalie azi.

Nu-mi amintesc sa fi fost foarte trista ca nu aveam bani sa cumpar dulciuri.

Aveam propria "Dumbrava minunata" si nu ne ajungea ziua sa-i batem cararile.Daca aveam o turta in traista si-o fantana pe undeva, nu ne mai trebuia nimic toata ziua.

Cand am mers la scoala la oras eram aproape furioasa ca trebuie sa umblu incaltata toata ziua :))
Si nu pricepeam de ce trebuie sa ma pieptan in fiecare zi.
Aveam sa duc dorul libertatii de la sat , si sa-mi doresc mereu sa ma reintorc acolo.

Copilaria fara ciocolata

2011-10-26T22:48:00.002+03:00

Deunazi o mamica din vecini isi privea micuta - vre-un anisor si ceva - cum rodea la o ciocolata.Era oarecum mandra si amuzata de manutele mititele manjite cu ciocolata,si fericita ca si-a facut copilul fericit.

Departe de mine ideea de-a combate astfel de deprinderi mamicesti.Sunt din start sortite esecului astfel de demersuri, indiferent ce tip de discurs as pune la bataie.
Ma gandesc totusi la mica faptura ... care n-are nici o vina ...

Oare cum eram eu la varsta asta...?
Bunica a incercat mereu sa ne dea tot ceea ce ne era necesar.Atat cat putea ea , acolo in satul mic si linistit din Moldova.
Ciocolata n-am vazut decat pe la 8 ani , s-a nimerit sa fie una amara, si prin urmare am decis ca nu imi place.
De alte dulciuri industrializate nici nu putea fi vorba!
Iarna mancam magiun de prune intins pe felii de mamaliga rece.
De doua ori pe saptamana bunica facea" turte in ulei"...aluat de paine, framantat dimineata la 5, ca sa le poata coace cand ne trezeam noi. Pregatea mingiute de aluat , le intindea cu o sticla pe post de sucitor, pana erau fix de diametrul tigaii.Le prajea in ulei incins , si presara peste ele zahar.
Ii vedeam bobitele de sudoare , acolo, deasupra sobei , caci trebuia sa se miste repede, sa puna si lemne pe foc, sa intinda si alta turta, sa aiba si-un ochi pe noi, sa nu facem vreo trasnaie.

Eh, pt noi asta era desfatarea suprema.O turta de-asta,si-o cana cu lapte si dusi eram la joaca pana la pranz.
Acolo eu nu-mi amintesc sa se fi facut dulceturi sau alte scofeturi.Magiunul din prune.Prunele uscate, si "scrijelele" - feliute de mere uscate vara la soare.Din chestiile astea in zilele geroase se facea uun ceaun de compot, gros si aromat, si ne linistea pt cateva ceasuri.

N-am stiut ce e aia cofetarie pana n-am mers la scoala, la oras.Hm, dar alea costau bani, ori eu n-aveam asa ceva.

Cat era vara de lunga mai executa bunica placinte cu mere.Si "malai cu cirese".Si "chisalita" - o chestie dementiala, un fel de compot de cirese amare, si visine, ingrosat cu putina faina si ceva malai.O perioada scurta exista minunea numita "zmeura" - apogeul dorintelor unui copil descult,si somnoros ,cautand noi bobite coapte peste noapte.

N-aveam cum sa-mi doresc ciocolata si nici alte prajjituri.Pt ca habar n-aveam ce gust au.
Mancam cirese direct din copac , c-o naturalete si-o voluptate care le facea geloase pe bananele sau portocalele venite in vizita de Craciun.

Cozonacul bunicii , mancat fierbinte la gura cuptorului, colacii inghetati pe care-i primeam cand mergeam "cu uratul", nucile , biscuitii populari ... astea erau lucrurile la care jinduiam copil fiind.

Vremurile se schimba.
Oamenii se schimba.
Uita.
Uita bucuria lucrurilor simple.
Pacat.

Despre somn ...sau lipsa lui

2011-10-20T09:33:00.004+03:00

Cand Dumnezeu te deleaga sa mai cresti un prunc , la 36 de ani - si dupa inca alti doi ,crescuti mari intre timp - te imbarbatezi , zicandu-ti ca multe lucruri noi nu te mai pot surprinde...

Nah, cel putin asa imi spuneam eu...uitand parca faptul ca fiecare copil este unic si are intotdeauna o basculanta de surprize pregatite pt lumea din jur.

Dupa 6 luni langa bebe Luca, zau daca mai tin minte cand am dormit ultima data.Adica somn adevarat , legat, macar vreo 5-6 ore.
Da,carpesc bucati 2 ore cu 2 ore,pauza, sare somnu'...Lasa ca dorm peste zi,cand doarme el de pranz , imi spun.Normal ca mereu intervine altceva , si nu reusesc sa mai adorm.

Am incercat sa disciplinez familionu' , sa inchid interfonul, sa pun telefoanele pe mute.Zadarnic...
La mine acasa e cam ca la gara.Lumea vine, pleaca...Fiecare vrea ceva, asteapta cate ceva, are nevoie musai de cate-o chestie...si prin urmare nu prea ai cum sa dormi.

In primele luni, vreo trei, Luca a avut ceea ce numesc medicii "icter prelungit".Adica era galben ca o lamaie, dormea aproape tot timpul ... si n-avea nici un chef sa manance.(povestea asta se ceere descrisa pe larg, intr-un episod viitor).
Aveam de ales ,ori ii dau lapte praf , si intr-o saptamana icterul trece, ori ii dau lapte matern ...da' icteru' va trece cam cand vrea el...
Si-asa am hotarat ca nu va manca lapte praf, si ca il voi trezi dupa ceas sa manance.(daaa, stiu...copilu' nu trebuie trezit sa manance...Ictericii insa se dezhidrateaza dormind, asa ca eu am optat sa-l trezesc).

Da' uite ca vremurile alea au apus de mult ... icterul a plecat la casa lui , insa Luca tot anapoda doarme, facandu-ma geloasa pe mamicile ai caror prunci dorm 8 ore.
Vreau si eu 8 ore de somn.
Lipsa somnului profund ma face sa ma simt uneori ca o naluca.
Copiii, toti, sunt adorabili.Ma trezesc instant...pt oricare dintre ei.Ba c-o ceasca de espresso-minune,am destula adrenalina pt trei sferturi din zi.Spala - ma rog, asta face masina,calca - asta mai rarut , gateste - zilnic , ca daca nu se lasa cu inanitie ... la naiba, ca se termina ziua.

Cum se lumineaza de ziua, Luca rade la mine din patut...As negocia cu el, sa ma mai lase sa dorm macar juma' de ceas ...dar e prea mic.Si-n plus nu prea am cu ce sa-l mituiesc.El ma vrea pe mine.Treaza.Buna dimineata.Rise and shine.

Toata vorbaria asta tre' sa duca undeva.Ca de fapt intr-acolo ma pornisem: privarea de somn da efecte similare drogurilor.Cred...Ca personal nu le-am folosit, insa uneori, mergand , am senzatia ca abia ating pamantul ;))Vorbind, am senzatia ca rostesc vorbele cantand ... Am niste musulite in campul vizual, si uneori dau din maini, crezandu-le aievea ;))

Sunt norocoasa daca-mi duc un gand pana la casa lui.Fac zece lucruri in acelasi timp.Uit unde am parcat masina.Sau uneori uit masina cu totul.(dah, am fost la stomatolog, si la iesire am uitat ca venisem cu masina).
In alta dezordine de idei ,3 ore de stomatolog - anestezie, freza, nerv, pileala, amprenta, etc - cuplate cu nesomnu' garantat cea mai tare senzatie ever !!! ;))
Am ajuns acasa zambind idiot, de fi'mea m-a intrebat dac-am dat iama in magazinul de etnobotanice...:)

Nu mai gandesti cu aceeasi ascutime a mintii.Sinapsele nu se mai fac atat de repede.
Sau se fac, dar pe cu totul alte carri, decat alea normale.
Pe un site de articole pt bebelusi am gasit o rubrica "carucioare pt gemeni"...Neuronu' nedormitu' zice : scoll down...vezi unde sunt carucioarele pt berbeci...:)

Lucrurile cum sunt acum sunt suportabile...Luca o sa creasca, n-o sa mai vrea sa ma miroase la ore foarte mici...N-o sa-l mai apuse foamea, setea, dorul de codru verde in creierii noptii.

Da' ma intreb - oarecum amuzata - cum va fi cand va trebui sa ma duc si la serviciu???
(si asta nu e foarte departe...peste vreo doo luni...)...
Wow, atunci sa vezi senzatii tari!

Aniversara ...

2011-10-18T13:20:00.003+03:00

Calendarul ortodox serbeaza in 18 octombrie pe Sf.Luca.Nu e scris cu rosu, chipurile neavand nu stiu ce rang in sarbatorile B.O.R...
Insa nu conteaza asta.
Conteaza ca bebe nostru , isi aniverseaza ziua numelui.Intaia data ;)) Habar n-are el astazi de asta.Poate nici la anul...insa in mod cert dupa doi ani vine cu cersitul precum Malina de Florii , sau Ruxandra de Sf.Maria...."Vine ziua mea, ce-mi iei cadouuuu????"au prins a intreaba maimutele inca de cum au invatat sa vorbeasca.

Si faza este ca tin minte fiecare creionas, sau fiecare acadea pe care le-au primit.
Luca va fi in mod sigur la fel.Ba ,data fiind diferenta mare de varsta intre el si surioare - 10ani pana la Malina,13 pana la Ruxi... va fi rasfatat si de noi, dar si de ele.

Numele "Luca" l-au ales fetele , in secunda in care am venit de la ginecolog ,cu anuntul oficial ca sunt insarcinata...

Daca e fata..o cheama Sofia, daca e baiat in botezam Luca.
Am incercat sa o dam la intors in lunile care au urmat... am supus la vot multe alte nume baietesti ... dar zadarnic.
Berbecului din burtica mea chiar nu i se potrivea alt nume...Veneau Floriile, apoi Sf.Gheorghe...insa vibratia primului nume ales nu putea fi egalata de nimic altceva...
Dar pt ca si fetele au cate doua nume, se cerea al doilea si la el.Intr-un final am optat: Luca si Tudor!!!

Multi Ani,puiule !

Luca

2011-10-17T12:01:00.006+03:00

"Mey,ia liniste !!! Ce atata vorbarie???Cine e cucoana asta,si de ce pune mana pe mine???Prea multa lumina...Shht!Mucles ,ca ma zapaciti!"

Berbec din talpi si pana in crestet ,asa s-a prezentat Luca la prima intalnire oficiala cu familionu'.

Galben raaau, statea aproape tot timpul cu ochisorii inchisi ... Chiar si asa , era numai "mutre" !

Acum sunt si mai "berbec"... Adica adorabil de capos , si destul de marisor pt varsta mea.

Posed doo bucati surori - mai mari!Astept sa plece la facultate, sa pot eu stapani imparatia :

Inaugurare de rubrica : Dezamagiri.

2011-10-16T17:57:00.005+03:00

Azi Lavazza !!!

Buna cafea.
Folosim una masina de cafea care merge cu niste casule.Nici prea scumpa nici foarte 'eftina.

Fabrica o licoare ca la cafenelele cu pretentii.
Scoala si cei mai adormiti indivizi din asternuturi :) Iar eu am reinceput sa o consum cu sarg de cand Luca se trezeste la ore mici de tot !

Am aflat pe parcurs ca Lavazza face capsule si cu ceai , pt masinaria noastra.
Cumparam si o cutie d-astea ...Fructe depadure scria pe cutie ;)
Zic ..nah,vine frigu' ,masina face un ceiut ,stam la gura sobei ,taifasuim si bem o licoare calda !

Tzapa !!!
Nici urma de ceai.Zahar pur cu multe E-uri pe post de arome.
Rezulta o zama gretos de dulce , care n-are nimic in comun cu ce stiu eu a fi ceaiul.
Cu litere foate mici scrie undeva ...pe o latura a cutiei:0,1% ceai negru :((

Bag sama ca am fost targetul perfect :am plecat dela ideea ca buna-i cafeaua ...bun tre sa fie si ceaiu'!
Numa' ca daca stiam ca e d-ala granulatu' cumparam o punga de la dugheana din coltu' blocului...

Blogosfera mamiceasca

2011-10-15T14:19:00.002+03:00

Citesc bloguri de cand a aparut trendul in online-ul romanesc.
Unele-mi plac atat de mult incat le urmaresc de ani de zile...
Tematica este foarte diversa , desi in timp se vede clar o diversificare foarte clara:politica, divertisment , media, culinareala... si mai nou...blogurile mamicesti!
Sunt absolut grozave ...
De departe cele mai optimiste,idependente de crizasi de schimbarile meteo:)

Imi face mare placere sa le citesc.

Paradoxal insa degetele mele nu se lasa convinse sa astearna povesti si despre copiii personali...Nu ca n-ar avea ce povesti (intr-o casa cu trei copii si cand dorm toti tot se intampla cate ceva :)

Dar am avut mereu senzatia ca asta n-ar interesa absolut pe nimeni...
Astazi insa mi-am amintit cate ore pierdeam cautand diverse informatii despre bebelusi, si cum ma agatam de fiecare povestire a cuiva, doar-doar voi reusi sa-mi gasesc vreo alinare la angoasele hormonal-mamicesti.

Luca face astazi 6 luni.
8,5kg si 70cm. Si doi dinti!
Un ghemotoc mancacios si vorbaret,scototcit mereu de cele doua surori mai mari , plus mama si tata -bonus...

despre disciplina si alti demoni ...

2011-07-12T19:00:00.002+03:00

Cand timpul fuge ,si lumea toata parca se-nvarte mult mai repede, renunti din mers la lucruri diverse...
Renunti dimineata la micul dejun , renunti la plimbarea din parc , renunti la lectura de seara ...si pe cartea de pe noptiera se asterne praful.
Suntem prea obositi ,si impartiti intre prea multe.

Zilele astea am inteles cumva ca se cere o re-ierarhizare a prioritatilor.
Pentru ca taman lucrurile la care renunt sunt cele importante.

Insa bag sama ca nu e deloc asa de simplu sa ma tin de ele.
Asta cere ....disciplina.Urasc acest cuvant.Imi aminteste involuntar de militarie.

Eu sunt varsator nonconformist ,fug de reguli si cutume.Daca vreau sa umblu desculta,umblu desculta.Ma doare-n palarie de ce crede lumea despre mine.
Dar cand vine vorba de cateva lucruri la care am renuntat,si pe care le vreau inapoi...sunt dispusa sa dau ochii cu demonul disciplinei...

Timp liber nu voi avea niciodata , decat daca reusesc eu sa-l eliberez.
Nu vreau sa ma ascund dupa scuza : trei copii si-o casa de intre - tzinut.
Mi-a lipsit blogul asta.Cum mi-a lipsit blogosfera in general ...

Si vreau sa raman aproape.Sa ma lupt cu demonul care mananca timpul , si cu cel al disciplinei ...poate or sa ma lase sa mai vin aici...

Eu cu ce ma incalt?

2010-11-01T19:50:00.003+02:00

Beneficiile lumii moderne ne-au adus mall-uri si tot felul de hipermarketuri.
Bun.Televiziunile traiesc din - multe- parale , pe care le incaseaza pe - multe - reclame.Care picura , subliminal , tot felul de nevoi in creierasul nostru...

Insa dincolo de ele, regasim cateva nevoi esentiale.La ora asta , de exemplu , nevoia de-a achizitiona ceva de incaltat.Asa, de sezon.Si musai decent...

Pai ori stau eu prost cu nervii , ori oamenii de vand incaltari sunt facuti dupa alte reguli.Admitand ca nu ma prapadesc dupa tocurile- foarte- cui , si nici dupa varfurile foarte ascutite , trag concluzia ca mai bine-mi cumpar o pereche de adidasi , decat sa caut cizme sau ghete.

Chiar voiam sa-mi cumpar de incaltat.Si nu voiam chinezarii mirosind a motorina.
Gasesc o pereche , care nici nu pute , si nici nu inteapa cu tocul ori cu bombeul.
Cusaturile cam neglijente, dar vine o tanti si se jura ca musamaua aceea este piele, si ca d-aia cizmele tind catre 200de ron.Poate o fi piele de autobuz , imi vine sa-i zic ... dar imi amintesc sa nu fiu nesuferita .Atat stie ea sa faca ...
Cred ca am stat la Leonardo jumatare de ceas.Ar mai fi trebuit poate sa stau , dar era cumplit de cald si-mi cam pierdusem rabdarea.

Insa ma intreb , daca mi s-ar fi rupt un toc, sau daca ramaneam cumva desculta , eu cu ce ma incaltam?Ca de acolo n-aveam ce sa aleg ...
Stiu , e mare orasul.Si-s destule mall-uri...

Tandaluind spre Tamina

2010-08-29T19:17:00.007+03:00

...Cascada Tamina.

Te uiti pe harti , cauti pe net , citesti, te documentezi , si purcezi la drum.
Facem geografie cu loazele din dotare.Cunoasterea Romaniei.
Ca in baza scolii greu ne pot dansele indica macar punctele cardinale!

Pun degetul pe harta si le arat : plecam de aici , trecem pe aici , aici ne cazam si mergem sa vedem asta si asta....

Hai sa vedem Cascada 7 scari si Cascada Tamina.
Azi vorbim despre cea din urma.
Asta vazusem pe net despre Tamina :

Dupa orbecait pe diverse trasee, bine pitit am gasit indicatorul catre drumul de acces (intre noi fie vorba , daca nu erau taietorii de lemne sa ne lamureasca , nici prin cap nu ne-ar fi trecut ca de acolo 'ncepe traseul).

Acum, hai sa fim seriosi, cine vine perpedes pe "deneu" , si inainte de cabana Dambul Morii gaseste pe aceeasi parte un drum forestier?
Parca eram in bancurile de la radio Erevan , cabana nu prea mai arata a cabana - este o ruina, iar drumul e ascuns intre copaci,cam ingust si fara vre-un indicator sau pancarda care sa indice acest lucru.
De la sosea , poteca , marcata cu dunga albastra, intretaie serpentiinele drumului forestier.Pt cei antrenati o fi usor traseul , dar e destul de abrupt si executabil in cel putin doo ceasuri.Suficient cat sa-ti iasa ochii din cap , sa transpiri si ultima picatura de apa pe care ai baut-o , dorindu-ti cu disperare un petec de cer spre care sa poti privi.

De ce n-oi fi stat la hotel, ce cascada-mi trebuie mie...ma intrebam.
Cand, gasim asta :

Pai si unde gaia e cascada?

Ne prindem la un moment dat( nu inainte de-a mai urca , de-a-n-surda vreun sfert de ceas - ceea ce s-a dovedit a fi traseul spre platoul Piatra Mare)...

Ne-am intors la pancarda minunata , cand vedem doi bezmetici , la bustul gol, fara bagaje , iesind din niste boscheti...
In buna traditie a mersului pe munte am dat zambitori ziua buna.Dansii , in buna traditie a marlanului, s-au facut ca nu ne aud/vad si-or trecut mai departe...

No , sa fie sanatosi! Da' oare n-o fi vreo poteca pe-acolo , prin boscheti???
Undeva la vreo 30m , pe un brad , se vede o dunga rosie...
Astia ori fac trasee pt daltonisti , ori tre' sa ne luam si noi un GPS d-ala, de te duce unde vrei ,fara ca tu sa ai nevoie de vre-un neuron !!!

Da' daca tot am ajuns aici , hai sa coboram ... de-a dreapta drumului
: trebuie c-o fi la baza stancilor de dupa colt.In jos mult, cale de vreo trei-patru etaje (sau mai mult ...)
Cinci minute, nu mai mult, si voila..un parau, si mare galagie.No,in prezentu' context, ii musai ca tre sa fie si-o cascada!
Mai dupa colt, discreta si diafana...minunatia..
Dar cascada a luat la vale o parte din scari :

Prima lipsa a fost inlocuita cu un bustean cioplit :

Pe a doua am fentat-o agatandu-ne de-o sarma...
Dar a treia ne-a pus capat drumului:

Mai departe n-am mai putut merge.A ramas bucuria fotografiilor:

Si gustul amar al faptului ca, daca am fi fost in alta tara ,accesul la acesta bijuterie a naturii ar fi fost mai usor.
Ma refer la indicatoare si marcaje fara echivoc.
(parca si scarile acelea ar fi putut sa fie montate la locul lor.)

La cum e acum se vede treaba ca iti trebuie ori determinare serioasa , ori o caruta de noroc sa o nimeresti...

tatuajul la romani

2010-08-29T18:34:00.005+03:00

Ooo , da....Chiar terminasem cu toate cele necesare natiunii...
De patru zile , pe toate posturile tv, la stiri ni se prezinta nu stiu ce festival al tauajelor...

Mai, si cu atata consecventa ni se prezinta extazul proaspetilor tatuati , ca cineva strain de natia asta ar crede ca-i o traditie care vine la pachet cu slana, carnatii de Plescoi ,Dracula si fumul de mici.

Da, stiu sunt obtuza.Tatuajele reprezinta o forma de arta.Cer migala , talent.Si multe parale.
Dar de ce trebuie sa vad asta in fiecare zi , pe toate posturile tv ???
Chiar nu ar mai fi nimic interesant cu care sa umple timpii de emisie , sau sa-si justifice leafa ?

Pozele sunt de pe net :

E foarte cool , sa-ti injectezi tus in derm ...Esti matur si copt la minte.Stii ce faci , ba esti si foarte mandru de asta...

Si vin si intreb : de ce ma mai oripilez cand vad copile de 12 ani cu cicatrici pe antebrate?Cicatrici pe care si le fac singure , cu lama , pt ca asa au aflat ele ca este cool ???

Oricum subiectul e vast , sunt constienta ca eu ridic doar coltul presului sub care se ascunde gunoiul.

Sufletul neanteles al Madalinei

2010-07-15T21:57:00.004+03:00

Bucuriile stim ca ni le putem imparti cu prietenii.

Disperarile suntem condamnati sa ni le traim singuri.
Ne rod pe dinlauntru.Ne mananca de vii.
Ai senzatia ca te trag intr-un virtej, si ca in cele din urma ai sa te inneci.

Daca n-ai cu cine vorbi despre ceea ce simti, daca n-are cine sa-ti intinda o mana si sa te "extraga" din vartejul acela intunecat , devii un suflet pierdut.

Nu cred ca Madalina Manole si-a planificat sinucuderea.
Cred ca era doar foarte , foarte nefericita.Si n-a inteles nimeni asta.

Sunt niste resorturi atat de complicate in mintea noastra care intr-o secunda de slabiciune cedeaza.Si te arunci de pe pod.Sau inghiti otrava.Sau te arunci in fata trenului.

Daca nu reusesti, te inchid intr-un spital, te leaga de pat , si te indoapa cu pastile.Iar lumea din jur te va privi ca pe ciudatenia pamantului.

Oricum e o imensa rusine in a recunoaste ca sufleteste ai o problema.NU inteleg de ce....
(Pot sa te vada ca ai piciorul rupt, sau ca te doare o masea , dar sub nici o forma nimeni nu trebuie sa bage de seama ca te doare sufletul.)
In tarile civilizate psihoterapia este recunoscuta de toata lumea.
La noi daca trimiti un om la psiholog este mai rau decat l-ai injura de mama.

Poate ca asa suntem claditi.Poate asa ne educa lumea in care traim.

Copilul mic daca il doare ceva , sau daca este trist, comunica asta urland cat il tine gura.Crescand suntem invatati sa ne ascundem trairile, pana cand asta devine a doua natura.

Purtam in noi toate amaraciunle dintr-o viata ,crezand ca le-am invins.
Si-apoi, cand nici nu gandesti, paharul se umple.Si nu mai poti.
Nu mai poti nici sa gandesti.
Te coplesesc, si cedezi.

Si daca cei apropiati nu au inteles prin ce treci si ce e in sufleul tau , cu atat mai putin nu-ti vor intelege gestul.

Ramane muzica ei.
Si ideea ca in realitate sufletul omului nu-l poti sti decat daca-ti doresti intr-adevar asta ,si-l poti determina sa-ti impartaseasca si disperarile , nu doar fericirea.

Dumnezeu sa o ierte.Si sa-i dea sufletului linistea si impacarea pe care nu le-a gasit pe pamant.

home again

2010-05-29T12:11:00.002+03:00

Vreau acasa…

Cumva dorinta asta este foarte legitima… de-a vietui intr-un mediu familiar , fie si la modul abstract , alaturi de oameni care impart aceleasi valori si aceleasi idealuri .

Copil fiind, cand iesi din casa presupui ca si ceilalti copiii au aceleasii reguli de respectat ca si tine.Sa fi cuminte, sa nu minti , sa fii atent la ce se intampla in jurul tau.Vezi insa ca lucrurile pot sta si alt fel.Cca unul urla la ma-sa marea sa-i dea bomboane, si ca le si primeste.Ca altul arunca pietre in masinile de pe strada.Si ca treaba asta i se pare a naibii de amuzanta.

Si mai observi ca scapi foste usor de munca daca spui “nu stiu”.Bagi de seama cat e de usor sa minti, mai ales ca nu-si mai bate nimeni capul sa dovedeasca asta.

Acasa este locul in care valorile raman mereu la fel.

Crestem si bagam de sama ca fiecare are cate un “acasa” , dar asta nu-i opreste sa minta, sa fie lenesi si iresponsabili.

Dupa cei 7 ani petrecuti acasa nimeni nu-si mai bate capul sa urmareasca lumea in care vietuiesti.Scoala e un fel de zoo, la care daca esti pe faza mai acumulezi ceva cunostinte.

Nu-ti explica nimeni ca ai niste aptitutini , ca trebuie sa ti le cultivi , ca trebuie sa ai in minte cam ce-ai vrea tu sa devii…Altceva decat un parazit social…

Ideea generala ca termini un liceu , si ca apoi ti-or plati parintii o facultate e sortita esecului…

Si cea mai clara expresie in acest sens e taman societatea in care traim.

Lispiti de absolut orice responsabilitate.”Nu stiu”, “nu cunosc”,” nu e treaba mea”…

Vina este intotdeanua a celorlalti.A politicienilor , a profesorilor , a doctorilor si a functionarilor corupti.

Lesinam de nostalgie uitandu-ne in ograzile vecinilor de la vest ,ba daca avem oarece avant ne luam bagajele si plecam intr-acolo.

Unde, ce sa vezi?Minune! Muncim mai mult, devenim ma responsabili , mai civilizati…

De ce nu putem fi asa si acasa?

Sa ne fie oare inertia atat de mare?Sa fie oare caruta atat de greu de urnit?

Nu putem pleca toti.
Sau , ma rog, am putea.Ultimul, stinge lumina.Subinchiriem Romania chinezilor , si-asa prea multi la ei acasa!

mancatul ca traditie

2009-12-27T17:21:00.004+02:00

Inca nu ma pot obisnui cu schimbarile de la blogul initial.Nici n-am avut prea multa vreme in acest sens.
Nu mi se pare corect ca mi-au pierdut toate pozele si setarile vechi.
Le-oi reface cand am sa am rabdare suficienta ....

Pana una alta , un gand bun blog-amicilor , cu cele mai calde urari de sarbatori.

Spectacolul lumii continua , evident.
Dar parca nu mai vreau sa-mi tot plang amarul si dezamagirea aici.Cu siguranta exista pe lumea asta si lucruri frumoase despre care se poate scrie.
Chiar daca tembelizorul spala creierii cu glume stupide si ne promite "Revelion fara numar"...Chiar daca si inchid drumurile cand ninge putin , si natiunea se plange ca moare de inanitie.

Nu stiu cine a initiat ideea ca de Craciun trebuie sa mancam pana cadem sub masa.Eventual daca mai ramane loc sa si bem cu simt de raspundere toate alcolicele aflate la dispozitie.
Si-apoi sa zacem.Si sa simtim sarbatorile.

E de mare porc daca n-ai in casa mancare cata sa hranesti un batalion.Obligatoriu: sarmale, salata de beuf si multa carne in cuptor!Optional ,multe mezeluri si preparate de porc :carnati , toba, chisca, caltabosi...

Poate ca isi are radacinile in trecutul "taranesc" traditia asta ...
Dar atunci oamenii aia preparau toate lucrurile astea pt ca ei nu aveau supermarket.Si ca porcul din batatura era singura lor sursa de carne pt o mare perioada de timp.Si odata taiat, trebuia preparat cumva in intregime.
Insa in nici un caz nu il mancau cu atata fervoare.
No, si chiar daca mancau...sa zicem , la fel sdwe mult ca si acum...ei aveau de munca!!!Spargeau un car de lemne, carau apa cu galeata de la fantana, mergeau kilometri intregi pe jos...
Eforturi fizice pe care in ziua de azi putina lume le mai face.
Insa rumanu' mananca douazeci de sarmale , bea o litra de vin , imbuca niste carnati si-i stinge cu palinca ...si apoi cheama Ambulanta.
Si se cheluie bani multi cu spitalizarea ca sa dregem neghiobia unei traditii.

Daca am fi fost nemti, traditia ne-ar fi cerut sa fim responsabili si muncitori.Si abia dupa aceea , petrecareti.

Insa a fost sa fie de ne-am nascut romani.

La Multi Ani !

miroase a iarna

2009-10-31T22:45:00.004+02:00

S-a facut frig.
Si parca frigul asta aduce cu el un soi de luciditate dureroasa...
Parca se contracta ceva in suflet si in minte.
Gandurile devin mai ascutite si trairile mai abrupte.

Cat anume ne este libertatea , daca , teoretic putem face orice si oricand ...dar in realitate suntem constransi de-o sumedenie de angajamente , ale caror radacini aproape ca le-am si uitat...?

Timp in trafic , timp pt indeletniciri domestice , timp pt munca .Insomnii.
Si apoi alta zi , aceeasi sarabanda.
Intre toatele ... este atat de usor de pierdut esentialul.

Lara Fabian

O parabola despre lumea moderna

2009-10-18T17:12:00.003+03:00

Din blog in blog , am gasit asta :
"
Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur de abia iesit din gaoace. Dându-si seama că dacă l-ar fi lasat acolo, singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul lua puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina. Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea stăpânul, cloncanea si cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva zeci de centimetri. Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nici o clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el insusi este o gaina. Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile robuste. Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva tentative, s-a ridicat in zbor spre infinit, intr-adevar liber. Totusi, ceea ce este mai putin cunoscut este efectul pe care intamplarea aceasta l-a avut asupra celorlalti locuitori ai curtii. Dupa ce au vazut ca fostul lor tovaras de joaca si de seminte si-a luat zborul, pierzadu-se in imensitatea cerului, multe din gaini au devenit constiente de trista lor situatie si au inceput sa viseze sa devina vulturi. Incepura sa circule, la inceput aproape clandestin, apoi mai deschis, niste filosofii ciudate care argumentau ca fiecare gaina avea inauntrul sau un vultur care astepta sa fie eliberat. “Conditia de gaina nu este decat rezultatul unor credinte limitante“, substineau niste gaini-profete, “schimbati credintele, si cerul va fi al vostru“. Aparusera tot felul de carti in domeniu, cu titluri gen “Cum sa devii un vultur in 30 de zile“, “Vulturocibernetica “, “Analiza vulturactionala” , “Minunile zborului”, “Declanseaza vulturul din tine” samd. Pentru cei care aveau bani de cheltuit, apăruseră şi seminarii (de Programare Gainolingvistica) şi cursuri audio şi video, unde se învaţă cum să vizualizezi lumea vazuta de sus, cum sa recunosti sunetele celorlalte pasari (sa te pui in raport), cum sa percepi senzatia vantului in aripile tale (condita de vultur nu poate fi atinsa fara concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite). Mai interesant, aparuse si o metoda de analiza (gainogramma) , care depista 9 feluri de a fi gaina, si in consecinta 9 drumuri diferite spre a deveni vultur. Aparusera si niste tehnici, cum ar fi Echilibrul Gainoemotional si CFT (chicken freedom technique), care te invatau ce se intampla daca apesi pe niste puncte de pe cap si piept spunand “Iubesc si respect aripile mele”, si anume ca iti va trece frica de inaltime (principalul obstacol in drumul de dezvoltare spre conditia de vultur).
O gaina mai intreprinzatoare decat celelalte puse la cale un sistem de multi level marketing care consta intr-un complex sistem de puncte care se obtineau vanzand cursuri si seminarii celorlate gaini, argumentand ca ridicarea in ierarhia sistemului era metoda cea mai sigura pentru a se apropria de starea de vultur. Cine frecventa un numar suficient de cursuri putea sa devina “gainocoach certificat”, si ii ajuta pe ceilalti sa mearga mai rapid pe drumul dezvoltarii. Nu e nevoie sa spun ca atunci cand cineva, in lipsa totala a unor rezultate concrete, isi exprima indoielile asupra sensului pe care l-ar avea toata treaba asta, era imediat acuzat – din partea celor mai exaltati si convinsi – ca este stapanit de credinte limitante si blocat de gandul negativ. Mai ales, i se repeta in continuu: “Aminteste-ti de fostul nostru tovaras, care dupa o viata de gaina a putut sa zboare; pune angajament si credinta, si o sa reusesti si tu.”

Sursa

vitamin caffe

2009-10-10T12:49:00.004+03:00

Ultima gaselnita a japonezului "trendy": "cafeneaua" , unde in loc de ceasca de cafea ori ceai , ti se serveste una bucata perfuzie.La cerere.Si al carei continut il alegi personal :vitamine , antioxidanti , minerale ...combinate fiecare in asa fel incat sa raspunda unor cerinte clare: pt a combate oboseala fizica si psihica , dureri articulare si musculare.Sau pt efecte antirid ori anti aging.

Conform CNN , pt 20-30 $ primesti toti nutrientii de care ai nevoie si pe care hrana zilnica nu le mai poate asigura...
Si in plus ai timp sa te odihnesti vreo juma' de ceas...

O escala la "Tenteki cafe" te scapa si de stres , mahmureala , cearcane si alte neajunsuri care ti-ar innegura ziua...

La noi acasa,varianta romaneasca ar viza pt administrarea intravenoasa mari cantitati de tulburel , bere , sau vodca...dupa sezon, fireste.

farmecul relativ al unei furtuni

2009-06-25T19:06:00.003+03:00

In mod cert normala la cap n-am cum sa fiu ...si nu stiu sa spun exact cand s-a produs defectiunea , insa nimic nu ma relaxeaza mai tare decat o furtuna cu fulgere si tunete.
Si cu cat e potopul mai mare cu atat ma simt eu mai bine.
Noaptea dorm ca un prunc daca afara se dezlantuie stihiile.
Ziua ma cuprinde subit buna dispozitie cand prind a se-aduna norii , cerul se intuneca si se isca furtuna !!!

Si in euforia mea meteorologica , asta noapte am omis a presupune ca poate n-or fi toti ai casei la fel de entuziasmati ca mine.
Motiv pt care nu pricepeam deloc cine-i faptura despletita , in bezna , la capataiul patului meu.I-am deslusit mai bine silueta in lumina unui fulger , si brusc n-am mai fost asa de relaxata.In buimaceala somnului imi parea un inger mititel , si-mi zic " hait , ete l-au trimis sa ma ia....Da' unu mai mare n-or fi gasit???"
In clipa urmatoare s-a trezit si neuronu' de servici' ... a facut sinapsa cu celalat adormit , si asa am realizat ca mezina casei se trezise de zgomotul de afara.A venit la mine , dar era prea adormita sa mai si spuna ceva...Statea acolo, astepta sa ma trezesc...
Nu prea pricepea ea de ce m-am speriat.Fara sa se miste de unde era ,mi-a spus in soapta "am visat urat"...
Si s-a culcusit langa mine.
Nu seamana cu mine.
Pe ea furtunile o sperie.

Despre minciuna si umilinta , la curtea regelui Basescu

2009-06-17T12:18:00.001+03:00

Ca politica e o curva am inteles eu de ceva vreme.
Dar, bunica m-a invatat sa nu vorbesc urat despre moravurile usoare ale lumii , si mai bine sa ma prefac a nu le vedea.
Despre presedintele care-apare duminica dupa amiaza la tv sa ne anunte re-ce-si-u-ne-a nici despre asta n-as fi scris.
Pentru ca platesc mass media destui oameni sa-si dea cu parerea in atare priviinte.

Si-n plus nu vreau ca blogu’ meu sa aiba vreo nuanta politica.

Revenind, desi imi placea de “imparatu’ “ ,pana la un punct….cu declaratiile lui lacrimogene , cu baile de multime si glumitele indoielnice,de duminica de dupa amiaza nu mai are de ce sa-mi placa.

Prea s-au adunat multe.
No, bine , io inteleg ca vrei sa-ti faci fiica parlamentareasa …. da’ pe noi ,astia mai fraierii, cand o sa ne bagi in sama , Marite ?

Adica , asa, de-adevaratelea….?
Cand ai sa intelegi ca nu putem fi mintiti la infinit?

Si cand ai sa intelegi ca degeaba se schimba , in bine, mentalitatile generatiei tinere…degeaba gandesc si au tot felul de idei ori responsabilitati… daca vine cate-un comunist batran – si de cele mai multe ori incompetent – plasat strategic la varful oricarei structuri , care se aseaza intotdeauna de-acurmezisul drumului – oricare ar fi el…???

Si-mi vin acum in minte doua lucruri concrete.

Cu mare tam-tam , domnule presedinte , si cu televiziunile dupa dumneavoastra , ati spus… imbracat in haina militara , si cu lacrimi in ochi ….cum ca armata reprezinta imaginea tarii , si ca regretati mult eroarea prin care li s-a sistat plata sporurilor , si ca nu-i normal sa li se micsoreze salariile cu 25 %.
A-ti spus atunci , domnule presedinte , si eu v-am crezut …ca militarii isi vor primi salariile normal ,si ca eroarea are sa fie indreptata.

Dar a trecut luna , si lucrurile stau la fel.Aceiasi 1500ron platiti unui maistru militar cu 15 ani vechime.Aceiasi 2000 ron platiti unui ofiter deja satul de munca.
Sunt oameni cu scoala multa.Sunt oameni cu responsabilitati.Multe.Si asumate.
Sunt oameni care pleaca oricand in misiune , si risca sa se intoarca acasa intr-un sicriu de plumb….
Sunt oameni inregimentati in niste regulamente foarte stricte , care nu-i lasa nici sa faca greva si nici sa-si faca sindicat.
Desi , in paranteza fie spus , bine v-ar mai sedea , dand Europei explicatii pt cei 90 000 de oameni iesiti in strada , cam atat are armata acum,protestand fata de modul samavolnic in care le-a-ti diminuat veniturile.
Asa…aliniati ca la paradele acelea dupa care va da-ti in vant , de la vladica la opinca , sa spuna ei televiziunilor ca mucesc o luna intreaga pt 300 -400 de euro.
La Constanta banii astia ii castiga o camerista la un hotel , domnule presedinte.
Sau un chelner , in sezon.
Chiar au ajuns cei din marina militara sa castige cat un chelner ?
Sau cei din fortele terestre sa primeasca leafa cat a unui taximetrist?
Da.
Si dumneavoastra stiti asta , domnule presedinte.
Dar nu va pasa.

Asa cum nu va pasa nici de toate fondurile europene care-ar putea fi atrase in Romania prin demararea de “Proiecte”…
Si care fonduri se pierd…
Din cauza coruptiei, domnule presedinte.
Aceea pe care ne-ati promis c-o veti starpi.
Si care-i bine mersi la locul ei.Mai vorace ca niciodata.
N-are tarisoara asta nevoie de azile pt batrani?
Ba da…Si inca cum…?
Da Europa bani?Da..ne da draga de ea, ca ne vrea in randu’ lumii civilizate.
A reusit sa treaca de spagarii romani vreun proiect?NU…
De ce?Pt ca-ti cer bani multi…prea multi , numai pt a-si arunca un ochi in hartii…
Si daca nu le dai, te arunca-n strada , cu proiectele tale cu tot.
Pt ca intotdeauna vor fi altii care vor avea de unde “unge” balamalele sistemului…
“Nu se fac proiecte…” ne lamentam.
Ba se fac , domnule presedinte.
Se fac.Si in Agricultura , si in Sanatate …
Oameni tineri , destepti , si idealisti viseaza si cred promisiunile dumneavoastra.
Si muncesc , si aduna documente , si platesc experti …
Pun proiectele pe picioare , ca sa aiba cu ce se izbi de zidul din primarii sau prefecturi.

Si ajunge discrepanta intre realitate si vorbele dumneavoastra atat de mare , incat mi-e nu-mi prea mai vine sa va ascult.
Cum si in ce fel va veti fi ales consilierii , nu stiu ….dar , tare mi-e ca , la o adica , nu s-ar da in laturi la a va lauda hainele dumneavoastra cele noi , chiar si cand veti fi fiind gol pusca.

roba - obligatorie

2009-06-10T21:02:00.003+03:00

Nu conteaza cati ani are loaza.Daca termina gradinita , scoala primara , ori gimnaziu.Treb'e obligatoriu sa aiba roba!Si palarie d-aia patrata cu ciucure intr-un colt.

Anu' asta roba e un "must".
Si daca asa e trendu' si dacalii l-au prins din zbor, loazele din intreg orasul tre' sa poarte roba.

Si ma man'ca pielea si intreb :" Da' chiar era nevoie?Fara ... nu se poate?"
Tovarasa casca ochii mari la mine "Vai , dar asa or sa aiba si ei amintiri frumoase!!!"

Ete' a draq scoala, imi zic.
Brusc li se rupe astora de cat de frumoase vor fi amintirile elevilor.
Bre , pupa-v-as talpile , kinderii vin la scoala sa invete.
Sa le continuati voi educatia pe care-o incepem noi acasa.Sa citeasca, sa scrie ...sa invete cum anume trebuie sa invete .

Ar trebui sa fie sprijiniti de profesionisti , sa fie modelati , si responsabilizati in spiritul valorilor autentice.

Ani la rand nu v-ati gandit sa le cultivati oarece amintiri , si sperati sa recuperati acum , pe ultima suta de metri???
Haida-ti dara sa ii invatam acum sa devina ipocriti si superficiali.
Sa-i intolim cum vazuram la tv , ca deh , noi luam de la altii doar spoiala , nu si esenta.

Mentalitatile se schimba greu.
Si asa te cuprinde o amaraciune constientizand ca mare parte din incultura romaneasca isi are radacinile taman in invatamantul national.

Da, stiu ca au salarii mici .Dascalii se prefac a munci , statul se face ca-i plateste.(carte nu mai fac de doua saptamani.In fapt vacanta a inceput de pe la 1 iunie...de atunci taie frunza la caini , se duc la scoala numa' ca sa aiba de unde veni)
Dar de ce tre sa platim noi concursurile scolare ?
Si roba?Si cadourile?

Si de ce copilului meu sa i se induca ideea ca toate acestea sunt normale? ???

Si zice legea ca invatamantul e gratuit?

Nu zau?

spectrum

2009-06-08T20:35:00.005+03:00

Le stiu de cand erau numai machete.
Intre timp iaca-ta ca s-au facut mari si frumoase :

Aproape ca-ti intra Marea in sufragerie.Iarna pe furtuna tre' sa fie o adevarata poezie.

metafora

2009-06-08T19:45:00.002+03:00

Ma simt aici "altfel"...
Cuvintele si paharul de vin raman singurele constante ...
Cu peisajul incerc sa cad la pace...

mamica albatros

2009-06-02T23:13:00.003+03:00

Ghemotoacele alea gri sunt puiutii.
Poate ca n-as fi stiut ca exista.I-a descoperit Ulise, incercand sa inteleaga de ce se agita un pasaroi mare si alb pe blocul de vizavi.
Pasaroii e doi ,de fapt :)
Si in timp ce unu sta pe oua , celalat ii cara mancare.
Puii rar ii lasa nesupravegheati...

Daca apare picior de fiinta omeneasca pe bloc ,incepe scandalul.Inaripatele isi apara puii si cloncane agresiv pana dispare inamicu'...

Si, cam pe vremea asta, cand au mai crescut putin puii astia incep sa sforaie.

Cum uneori de mai arde dorul sa dormi cu fereastra deschisa ... sfarsesti prin a te obisnui cu fornaitii astia mici.

Ca deh , ce mai conteaza ca sforaie ei , cand oricum gascanu' ala de ta-su da desteptarea inainte de rasaritul soarelui ?!?

aeriene

2009-06-01T21:23:00.005+03:00

o insula noua

2009-06-01T18:04:00.003+03:00

Pt ca-s destui aceia cu care interactionez in blogosfera , pt ca m-am obisnuit sa le citesc gandurile si sa le impartasesc pe ale mele , ma refugiez aici.

Nu-mi place ca plec , dar "a la guerre comme a la guerre" ...

Or repara ei vreodata serverele , am sa-mi regasesc si eu blogul initial... pana atunci ma aciuez colea.

O anume radacina a lui "nu pot"

2009-03-15T14:08:00.002+02:00

Fiindca mi-a placut istorioara , am sa o redau si aici...Cred ca prinde bine, oricui isi ia ragazul de a o citi :
Asadar , despre neputiinta dobandita...

"În India elefanţii sunt legaţi încă de mici cu ajutorul unei funii foarte groase de un ţăruş solid. Aceştia nu acceptă uşor acest tratament, aşa încât o perioadă destul de lungă se zbat şi trag de funie doar-doar vor scăpa.
Timpul trece, iar elefanţii cresc imobilizaţi în acest fel. Singurul moment de libertate pe care îl au este când omul vine şi-i dezleagă temporar. După care sunt legaţi la loc.
La un moment dat după îndelungi eforturi care durează luni în şir, elefanţii încetează să se mai agite. Trec anii, elefanţii se fac mari şi puternici şi totuşi ei nu se mai zbat. Chiar dacă acum au toată forţa necesară să se elibereze din captivitate printr-o singură smucitură, ei stau docili şi aşteaptă să vină omul să dezlege funia ca să-i elibereze.
Elefanţii au căpătat ceea ce se numeşte neputinţa dobândită. Ei au învăţat încă de mici că nu sunt în stare să rupă funia şi să scape la libertate. Iar acum, chiar dacă sunt mari şi puternici, această neputinţă este atât de adânc înrădăcinată în comportamentul lor încât ei nici nu mai încearcă să scape!
Oamenii nu sunt foarte diferiţi de elefanţi. Eşecurile repetate îi descurajează pe cei mai mulţi atât de profund, încât aceştia învaţă cu timpul că nu mai are rost să încerce. Ei persistă în această convingere chiar dacă lucrurile se schimbă sau contextul e altul. Ei ştiu că nu sunt în stare şi atunci nici măcar nu mai încearcă. Cele mai mari oportunităţi din viaţa unui om sunt ratate anume în acest fel! Şi e păcat.
Napoleon Hill spune că succesul se găseşte după o anumită limită, limită de care marea majoritate nu sunt în stare să treacă. De ce? Pentru că eşecurile anterioare i-au învăţat că nu vor reuşi să depăşească acele dificultăţi. Puţinii care depăşesc aceste limite reuşesc să obţină ceea ce-şi doresc în viaţă: fac descoperiri răsunătoare, obţin prosperitate şi construiesc afaceri de succes. Diferenţa între cele două categorii de oameni este că unii se concentrează toată viaţa pe funie, iar alţii pe libertate."

carti , ceai, dichisuri ...

2008-12-13T23:40:00.000+02:00

In mallu-ul de langa lac , aglomeratie de weekend.Loaze urlatoare, mamici absente...Grupuri de adolescenti, fataindu-se de colo colo.

Afara ploua marunt.Sunt 8 grade, si le regret profund pe toate.Caci daca nu erau ele, ploaia aceasta ar fi fost acum ninsoare.

Prea cald si inauntru...Se aud in difuzoare colinde.Admir cucoanele foarte elegante...ma minunez de posetele lor fistichii

La cafenea , un domn cu barba fumeaza trabuc.Mai incolo , altul priveste ambind dupa o domnisoara cu fusta scurta si picioare pana in gat.

Tot felul de parfumuri se inalta in aerul cald.
Da, e un alt fel de lume aici.NU-i nimic din disperarea care pluteste-n vazduh la Carrefour, de exemplu...

Aici lumea e cat se poate de relaxata.

Targuieste ceva ori casca ochii pur si simplu ... dar ii vezi zambind, relaxati.

MI-a atras atentia o firma noua..Hm, cum de n-o mai vazusem????

Intram.

Primul pas...si cizma mea simte altceva decat luciul rece al gresiei.E ceva moale,...privesc in jos : este un covor.Sau mocheta...
Si-i cu cel putin cateva grade mai racoare decat in marele mall.

Carti.Magazinul vinde carti.

Dar nu prea seamana c-o librarie.Deloc.

Are fotolii.Iei o carte, te asezi , si-o rasfoiesti.Lumea vorbeste in soapta, si habar n-am care erau gazdele si care oaspetii.Caci n-am vazut nici o muiere cu mutra acra, pasiv-agresiva, care sa te urmareasca si sa te intrebe daca poate sa te a jute cu ceva...
Varietatea de titluri mi-a parut absolut coplesitoare.
A, si aveau si muzica.De toate felurile.

Pana la un punct ar fi putut semana cu Diverta, dar au imbunatatit mult "interfata cu clientul"...

Intr-un colt , savant, se putea servi ceai.
Spun savant, pt ca in aer plutea o mireasma de flori de portocal si de ghimbir.Canapele micute din piele alba te imbie sa zabovesti in fata unei cesti aburinde.

Nu se serveste cafea, si nici nu se fumeaza.

Un raft special aliniaza tot felul de pungute cu ceai , miresme exotice, combinatii mai putin cunoscute mie.Gasesti si accesorii pt ceai, din ceramic, sau din sticla...alaturi de cutiute de tabla, colorate, si de diverse marimi, destinate pastrarii ceaiului...

Treceam de la o carte la alta, si aproape uitam sa respir.Enciclopedii, antologii, beletristica ...Parca murisem si-ajunsesem in rai.

Da, nu-s foarte ieftine.Un atlas costa , de exemplu, 120 ron.Dar isi merita fiecare banut !!!
(In secunda urmatoare-mi-amintesc ca la Real aceeasi pret statea scris pe-o punga care continea un picior de porc.10 kg de carne...
Cata lume renunta la atata carne pt o carte....???)

Am cumparat o carte si-o punguta cu ceai.

"Capitole tarzii din viata mea.Regina Maria".

Lamaie si ghimbir, scrie pe punguta de ceai.

La intrare in magazin, pe firma cea noua, scria "La Carturesti".

hai cu serveru'

2008-11-08T09:28:00.006+02:00

http://thais.weblog.ro/

Weblogu' tot greu merge ...

Mai stau putin , poate-si revine...Poate cumpara si mama lui alte servere si n-o sa mai oftam pe langa pagina de start....

motivatia

2008-10-26T12:14:00.000+02:00

Insemnarile mele, toate, aveau alta adresa.

Din ce in ce mai des, acolo, serverul face greva...

Cred c-am sa ma mut aici, desi in principiu , nu-mi plac deloc mutarile.

lamuriri preliminare

2007-09-27T09:59:00.000+03:00

La rascrucea dintre lumea din launtrul nostru si cealalta lume...din afara noastra ,ajungem sa vietuim noi...Individualitatea noastra prinde contur preponderent intre aceste coordonate.
O proiectam pe cea dintai, asupra celei din urma...Dar si cea din afara ajunge sa se rasfranga inlauntrul nostru
Cu ganduri, cu trairi ...cu rutina si uneori cu dorinta de-a ne refugia in alta parte.
Cu vise, cu dureri, ne aratam sau ne ascundem lumii...