Deunazi o mamica din vecini isi privea micuta - vre-un anisor si ceva - cum rodea la o ciocolata.Era oarecum mandra si amuzata de manutele mititele manjite cu ciocolata,si fericita ca si-a facut copilul fericit.
Departe de mine ideea de-a combate astfel de deprinderi mamicesti.Sunt din start sortite esecului astfel de demersuri, indiferent ce tip de discurs as pune la bataie.
Ma gandesc totusi la mica faptura ... care n-are nici o vina ...
Oare cum eram eu la varsta asta...?
Bunica a incercat mereu sa ne dea tot ceea ce ne era necesar.Atat cat putea ea , acolo in satul mic si linistit din Moldova.
Ciocolata n-am vazut decat pe la 8 ani , s-a nimerit sa fie una amara, si prin urmare am decis ca nu imi place.
De alte dulciuri industrializate nici nu putea fi vorba!
Iarna mancam magiun de prune intins pe felii de mamaliga rece.
De doua ori pe saptamana bunica facea" turte in ulei"...aluat de paine, framantat dimineata la 5, ca sa le poata coace cand ne trezeam noi. Pregatea mingiute de aluat , le intindea cu o sticla pe post de sucitor, pana erau fix de diametrul tigaii.Le prajea in ulei incins , si presara peste ele zahar.
Ii vedeam bobitele de sudoare , acolo, deasupra sobei , caci trebuia sa se miste repede, sa puna si lemne pe foc, sa intinda si alta turta, sa aiba si-un ochi pe noi, sa nu facem vreo trasnaie.
Eh, pt noi asta era desfatarea suprema.O turta de-asta,si-o cana cu lapte si dusi eram la joaca pana la pranz.
Acolo eu nu-mi amintesc sa se fi facut dulceturi sau alte scofeturi.Magiunul din prune.Prunele uscate, si "scrijelele" - feliute de mere uscate vara la soare.Din chestiile astea in zilele geroase se facea uun ceaun de compot, gros si aromat, si ne linistea pt cateva ceasuri.
N-am stiut ce e aia cofetarie pana n-am mers la scoala, la oras.Hm, dar alea costau bani, ori eu n-aveam asa ceva.
Cat era vara de lunga mai executa bunica placinte cu mere.Si "malai cu cirese".Si "chisalita" - o chestie dementiala, un fel de compot de cirese amare, si visine, ingrosat cu putina faina si ceva malai.O perioada scurta exista minunea numita "zmeura" - apogeul dorintelor unui copil descult,si somnoros ,cautand noi bobite coapte peste noapte.
N-aveam cum sa-mi doresc ciocolata si nici alte prajjituri.Pt ca habar n-aveam ce gust au.
Mancam cirese direct din copac , c-o naturalete si-o voluptate care le facea geloase pe bananele sau portocalele venite in vizita de Craciun.
Cozonacul bunicii , mancat fierbinte la gura cuptorului, colacii inghetati pe care-i primeam cand mergeam "cu uratul", nucile , biscuitii populari ... astea erau lucrurile la care jinduiam copil fiind.
Vremurile se schimba.
Oamenii se schimba.
Uita.
Uita bucuria lucrurilor simple.
Pacat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu