Cautam ...

...carut perfect pentru iarna care sta sa vina.
Luca este un bebe plimbacios, dar nu se da in vant dupa sling/marsupiu&staff.Cunosc trendul , dar nu-i chip sa o dau la intors cu berbecu'!!!
Nu e foarte lipit de mine, abia daca ma mai lasa sa-l pup :D
Ne dragalim noi...insa daca e de dormit, vrea musai in patut.
Daca e de joaca isi cere jucariile, sau vrea in jumper.Stie el sa se faca inteles...n-ai cum sa nu pricepi!

Am operat pana acum cu asa ceva:


Inglesina trio.
Minunata combinatia.Landoul super functional.Scaunelul de masina folosit pana in zilele prezente.Sistemul este modular ...rotile se strang ca o umbrela.Mufezi pe ele ce piesa vrei.
Toate 4 roti pivotante.Usor ca un fulg.
Au dat-o rauu in bara la capitolul "carucior" adica piesa a treia ... e atat de fragila,incomoda, fara coviltir serios ... si lasa pruncu' in bataia crivatului :)
Ai senzatia ca nu l-au terminat de sudat,zau...Parca n-ar avea "tate suruburili"...

Luca nu mai vrea sa stea in "scoica".De vina e pozitia semiculcata ... care lui nu-i mai este pe plac.El vrea sa stea in ... funduletul personal ;)

Temporar l-am mai plimbacit in asa ceva :


Chicco CT 01
Buunnn!Usor manevrabil.Solid...Coviltirul se lasa ca un cort, creand copilului o incinta protejata cand doarme,de ex...
Are doua neajunsuri...nu este reversibil - pruncu' sta doar cu fata inainte,nu vede mamica- si e cam ingust - la umeri.Daca ii pun lu' moaca o geaca bebeluseasca de iarna, tre' sa-l indes bine in carutzica asta ;)
Basca...ii ingheata degetelele in ghetutele cele noi.Prin urmare infofolim ghetutele in una bucata pufosenie de patura.are se mai desface, mai lasa cate un colt pe jos ...

Asadar:baturam mallu' si online-u' in cautarea a ceva decent, si care sa nu ne coste leafa pe o luna!!!

Nasol!Ca ce cautam noi nu "egzista".
Adica sa aiba manerul reversibil, sa aiba coviltirul coborabil pana jos, sa aiba husa de picioare pt vremea rece.
Am gasit chinezarii ordinare, la preturi nesimtite.
Am mai gasit si chinezatii ne-ordinare , mai putine, e drept... dar parca erau facute pt catat cartofi, nu copii mici-mici si dragalasi.
Zau,la ce s-or gandi cand fac niste chestii musamacioase , grosolane si mai greu de manevrat decat apusul carut de butelie????

La polul opus e segmentul "lux" ...care se duce sprintar spre 500E,putand ajunge si la 1000.Tot euro.
Poate si-or merita banutii, nu zic nu.
Da' mie imi trebuie cateva luni,pana la primavara...

Mi-a ramas gandu' la un compromis...Sau ma rog,doo...
Orii ii fac husa blanoasa lui Chicco , ori achizitionez un DHS ...desigur chinezesc si musamacios, fotogenic ...admirat la ei pe site.

Ramane sa deliberam.

Copilaria fara ciocolata - partea a II a

Copiii mei n-au de unde sa mai stie bucuria urcatului in cires.Sa cunosti copacul creanga cu creanga.Sa stii" traseele" si sa ajungi precum pisica inspre ciresele cele mai dezmierdate de soare.

Poate c-asa e viata.Fiecare timp cu bucuriile lui.
Am crescut in satul dintre dealuri, desi parintii erau oraseni cu acte in regula.Ne lasau la bunici , sa scape de grija noastra si "sa-si poata vedea de serviciu".

Este proprie copilariei abilitatea de a gasi farmecul si vraja locului in care te afli.

Bunicul ne citea seara povesti...dintr-o carte veche si fara coperti, si cand era prea obosit sa le citeasca inventa unele noi si ne tinea cu sufletul la gura, pana gata bunica laptele cu "tocmagi" - taitei de casa taiati mai grosuti si fierti in lapte.

Adormeam fericiti, satui si rupti de oboseala.

Eram sase.Sase nepoti , pe care bunicii acceptasera sa-i faca mari in propria ograda...ca dovada a dragostei ce le-o putau celor trei fete ale lor, maritate la oras si ocupate cu "serviciu".
Bunica ne privea pe toti ca pe niste icoane...si nici dupa ce ne-a facut mari nu indraznea sa ne roage sa-i aducem o galeata cu apa.

Casa taraneasca, fantana "in drum" , saltelele de paie , lut pe jos si "plita" cu lemne.
De pe la 6 ani mai puneam si noi mana pe o iarba sa hranim un iepure sau ceva.Insa oricum numai la trasnai ne statea mintea.
Nici nu vreau sa ma gandesc la ce-o fi fost pe capul bunica-mii cand m-a "adoptat" , la trei luni, cu o geanta de scutece si-o punga de lapte praf.
Nu a terminat bine cu mine, ca la diferenta de doi anni a venit sora-mea.Si apoi verisorii mei...tot cam asa , la distanta de doi-trei ani.

Paradoxul face ca eu , adultul de acum, sa vad toate neajunsurile vremurilor de atunci.Insa copilul din mine isi aminteste de vremurile acelea ca de suprema fericire.
Magazinul din sat era pt noi Mecca...Intram acolo ca intr-un templu.
Priveam la halva ,bomboane, marmelada,rahat ori biscuiti ... ca la singurele bunatati ale lumii industrializate.Stateau acolo,insirate printre cuie, sapun, drojdie ori soda.
Pe vremea aceea daca voiai sa cumperi drojdie, vanzatorul avea "puterea" sa te constrange sa iei si scrumbie sarata.Daca voiai ulei trebuia sa cumperi si un kil de halva - mult mai aspra decat ceea ce gasim noi la pravalie azi.

Nu-mi amintesc sa fi fost foarte trista ca nu aveam bani sa cumpar dulciuri.

Aveam propria "Dumbrava minunata" si nu ne ajungea ziua sa-i batem cararile.Daca aveam o turta in traista si-o fantana pe undeva, nu ne mai trebuia nimic toata ziua.

Cand am mers la scoala la oras eram aproape furioasa ca trebuie sa umblu incaltata toata ziua :))
Si nu pricepeam de ce trebuie sa ma pieptan in fiecare zi.
Aveam sa duc dorul libertatii de la sat , si sa-mi doresc mereu sa ma reintorc acolo.

Copilaria fara ciocolata

Deunazi o mamica din vecini isi privea micuta - vre-un anisor si ceva - cum rodea la o ciocolata.Era oarecum mandra si amuzata de manutele mititele manjite cu ciocolata,si fericita ca si-a facut copilul fericit.

Departe de mine ideea de-a combate astfel de deprinderi mamicesti.Sunt din start sortite esecului astfel de demersuri, indiferent ce tip de discurs as pune la bataie.
Ma gandesc totusi la mica faptura ... care n-are nici o vina ...

Oare cum eram eu la varsta asta...?
Bunica a incercat mereu sa ne dea tot ceea ce ne era necesar.Atat cat putea ea , acolo in satul mic si linistit din Moldova.
Ciocolata n-am vazut decat pe la 8 ani , s-a nimerit sa fie una amara, si prin urmare am decis ca nu imi place.
De alte dulciuri industrializate nici nu putea fi vorba!
Iarna mancam magiun de prune intins pe felii de mamaliga rece.
De doua ori pe saptamana bunica facea" turte in ulei"...aluat de paine, framantat dimineata la 5, ca sa le poata coace cand ne trezeam noi. Pregatea mingiute de aluat , le intindea cu o sticla pe post de sucitor, pana erau fix de diametrul tigaii.Le prajea in ulei incins , si presara peste ele zahar.
Ii vedeam bobitele de sudoare , acolo, deasupra sobei , caci trebuia sa se miste repede, sa puna si lemne pe foc, sa intinda si alta turta, sa aiba si-un ochi pe noi, sa nu facem vreo trasnaie.

Eh, pt noi asta era desfatarea suprema.O turta de-asta,si-o cana cu lapte si dusi eram la joaca pana la pranz.
Acolo eu nu-mi amintesc sa se fi facut dulceturi sau alte scofeturi.Magiunul din prune.Prunele uscate, si "scrijelele" - feliute de mere uscate vara la soare.Din chestiile astea in zilele geroase se facea uun ceaun de compot, gros si aromat, si ne linistea pt cateva ceasuri.

N-am stiut ce e aia cofetarie pana n-am mers la scoala, la oras.Hm, dar alea costau bani, ori eu n-aveam asa ceva.

Cat era vara de lunga mai executa bunica placinte cu mere.Si "malai cu cirese".Si "chisalita" - o chestie dementiala, un fel de compot de cirese amare, si visine, ingrosat cu putina faina si ceva malai.O perioada scurta exista minunea numita "zmeura" - apogeul dorintelor unui copil descult,si somnoros ,cautand noi bobite coapte peste noapte.

N-aveam cum sa-mi doresc ciocolata si nici alte prajjituri.Pt ca habar n-aveam ce gust au.
Mancam cirese direct din copac , c-o naturalete si-o voluptate care le facea geloase pe bananele sau portocalele venite in vizita de Craciun.

Cozonacul bunicii , mancat fierbinte la gura cuptorului, colacii inghetati pe care-i primeam cand mergeam "cu uratul", nucile , biscuitii populari ... astea erau lucrurile la care jinduiam copil fiind.

Vremurile se schimba.
Oamenii se schimba.
Uita.
Uita bucuria lucrurilor simple.
Pacat.

Despre somn ...sau lipsa lui

Cand Dumnezeu te deleaga sa mai cresti un prunc , la 36 de ani - si dupa inca alti doi ,crescuti mari intre timp - te imbarbatezi , zicandu-ti ca multe lucruri noi nu te mai pot surprinde...

Nah, cel putin asa imi spuneam eu...uitand parca faptul ca fiecare copil este unic si are intotdeauna o basculanta de surprize pregatite pt lumea din jur.

Dupa 6 luni langa bebe Luca, zau daca mai tin minte cand am dormit ultima data.Adica somn adevarat , legat, macar vreo 5-6 ore.
Da,carpesc bucati 2 ore cu 2 ore,pauza, sare somnu'...Lasa ca dorm peste zi,cand doarme el de pranz , imi spun.Normal ca mereu intervine altceva , si nu reusesc sa mai adorm.

Am incercat sa disciplinez familionu' , sa inchid interfonul, sa pun telefoanele pe mute.Zadarnic...
La mine acasa e cam ca la gara.Lumea vine, pleaca...Fiecare vrea ceva, asteapta cate ceva, are nevoie musai de cate-o chestie...si prin urmare nu prea ai cum sa dormi.

In primele luni, vreo trei, Luca a avut ceea ce numesc medicii "icter prelungit".Adica era galben ca o lamaie, dormea aproape tot timpul ... si n-avea nici un chef sa manance.(povestea asta se ceere descrisa pe larg, intr-un episod viitor).
Aveam de ales ,ori ii dau lapte praf , si intr-o saptamana icterul trece, ori ii dau lapte matern ...da' icteru' va trece cam cand vrea el...
Si-asa am hotarat ca nu va manca lapte praf, si ca il voi trezi dupa ceas sa manance.(daaa, stiu...copilu' nu trebuie trezit sa manance...Ictericii insa se dezhidrateaza dormind, asa ca eu am optat sa-l trezesc).

Da' uite ca vremurile alea au apus de mult ... icterul a plecat la casa lui , insa Luca tot anapoda doarme, facandu-ma geloasa pe mamicile ai caror prunci dorm 8 ore.
Vreau si eu 8 ore de somn.
Lipsa somnului profund ma face sa ma simt uneori ca o naluca.
Copiii, toti, sunt adorabili.Ma trezesc instant...pt oricare dintre ei.Ba c-o ceasca de espresso-minune,am destula adrenalina pt trei sferturi din zi.Spala - ma rog, asta face masina,calca - asta mai rarut , gateste - zilnic , ca daca nu se lasa cu inanitie ... la naiba, ca se termina ziua.

Cum se lumineaza de ziua, Luca rade la mine din patut...As negocia cu el, sa ma mai lase sa dorm macar juma' de ceas ...dar e prea mic.Si-n plus nu prea am cu ce sa-l mituiesc.El ma vrea pe mine.Treaza.Buna dimineata.Rise and shine.

Toata vorbaria asta tre' sa duca undeva.Ca de fapt intr-acolo ma pornisem: privarea de somn da efecte similare drogurilor.Cred...Ca personal nu le-am folosit, insa uneori, mergand , am senzatia ca abia ating pamantul ;))Vorbind, am senzatia ca rostesc vorbele cantand ... Am niste musulite in campul vizual, si uneori dau din maini, crezandu-le aievea ;))

Sunt norocoasa daca-mi duc un gand pana la casa lui.Fac zece lucruri in acelasi timp.Uit unde am parcat masina.Sau uneori uit masina cu totul.(dah, am fost la stomatolog, si la iesire am uitat ca venisem cu masina).
In alta dezordine de idei ,3 ore de stomatolog - anestezie, freza, nerv, pileala, amprenta, etc - cuplate cu nesomnu' garantat cea mai tare senzatie ever !!! ;))
Am ajuns acasa zambind idiot, de fi'mea m-a intrebat dac-am dat iama in magazinul de etnobotanice...:)

Nu mai gandesti cu aceeasi ascutime a mintii.Sinapsele nu se mai fac atat de repede.
Sau se fac, dar pe cu totul alte carri, decat alea normale.
Pe un site de articole pt bebelusi am gasit o rubrica "carucioare pt gemeni"...Neuronu' nedormitu' zice : scoll down...vezi unde sunt carucioarele pt berbeci...:)

Lucrurile cum sunt acum sunt suportabile...Luca o sa creasca, n-o sa mai vrea sa ma miroase la ore foarte mici...N-o sa-l mai apuse foamea, setea, dorul de codru verde in creierii noptii.

Da' ma intreb - oarecum amuzata - cum va fi cand va trebui sa ma duc si la serviciu???
(si asta nu e foarte departe...peste vreo doo luni...)...
Wow, atunci sa vezi senzatii tari!

Aniversara ...

Calendarul ortodox serbeaza in 18 octombrie pe Sf.Luca.Nu e scris cu rosu, chipurile neavand nu stiu ce rang in sarbatorile B.O.R...
Insa nu conteaza asta.
Conteaza ca bebe nostru , isi aniverseaza ziua numelui.Intaia data ;)) Habar n-are el astazi de asta.Poate nici la anul...insa in mod cert dupa doi ani vine cu cersitul precum Malina de Florii , sau Ruxandra de Sf.Maria...."Vine ziua mea, ce-mi iei cadouuuu????"au prins a intreaba maimutele inca de cum au invatat sa vorbeasca.

Si faza este ca tin minte fiecare creionas, sau fiecare acadea pe care le-au primit.
Luca va fi in mod sigur la fel.Ba ,data fiind diferenta mare de varsta intre el si surioare - 10ani pana la Malina,13 pana la Ruxi... va fi rasfatat si de noi, dar si de ele.

Numele "Luca" l-au ales fetele , in secunda in care am venit de la ginecolog ,cu anuntul oficial ca sunt insarcinata...



Daca e fata..o cheama Sofia, daca e baiat in botezam Luca.
Am incercat sa o dam la intors in lunile care au urmat... am supus la vot multe alte nume baietesti ... dar zadarnic.
Berbecului din burtica mea chiar nu i se potrivea alt nume...Veneau Floriile, apoi Sf.Gheorghe...insa vibratia primului nume ales nu putea fi egalata de nimic altceva...
Dar pt ca si fetele au cate doua nume, se cerea al doilea si la el.Intr-un final am optat: Luca si Tudor!!!

Multi Ani,puiule !

Luca

"Mey,ia liniste !!! Ce atata vorbarie???Cine e cucoana asta,si de ce pune mana pe mine???Prea multa lumina...Shht!Mucles ,ca ma zapaciti!"

Berbec din talpi si pana in crestet ,asa s-a prezentat Luca la prima intalnire oficiala cu familionu'.

Galben raaau, statea aproape tot timpul cu ochisorii inchisi ... Chiar si asa , era numai "mutre" !



Acum sunt si mai "berbec"... Adica adorabil de capos , si destul de marisor pt varsta mea.




Posed doo bucati surori - mai mari!Astept sa plece la facultate, sa pot eu stapani imparatia :

Inaugurare de rubrica : Dezamagiri.

Azi Lavazza !!!

Buna cafea.
Folosim una masina de cafea care merge cu niste casule.Nici prea scumpa nici foarte 'eftina.




Fabrica o licoare ca la cafenelele cu pretentii.
Scoala si cei mai adormiti indivizi din asternuturi :) Iar eu am reinceput sa o consum cu sarg de cand Luca se trezeste la ore mici de tot !

Am aflat pe parcurs ca Lavazza face capsule si cu ceai , pt masinaria noastra.
Cumparam si o cutie d-astea ...Fructe depadure scria pe cutie ;)
Zic ..nah,vine frigu' ,masina face un ceiut ,stam la gura sobei ,taifasuim si bem o licoare calda !



Tzapa !!!
Nici urma de ceai.Zahar pur cu multe E-uri pe post de arome.
Rezulta o zama gretos de dulce , care n-are nimic in comun cu ce stiu eu a fi ceaiul.
Cu litere foate mici scrie undeva ...pe o latura a cutiei:0,1% ceai negru :((

Bag sama ca am fost targetul perfect :am plecat dela ideea ca buna-i cafeaua ...bun tre sa fie si ceaiu'!
Numa' ca daca stiam ca e d-ala granulatu' cumparam o punga de la dugheana din coltu' blocului...

Blogosfera mamiceasca

Citesc bloguri de cand a aparut trendul in online-ul romanesc.
Unele-mi plac atat de mult incat le urmaresc de ani de zile...
Tematica este foarte diversa , desi in timp se vede clar o diversificare foarte clara:politica, divertisment , media, culinareala... si mai nou...blogurile mamicesti!
Sunt absolut grozave ...
De departe cele mai optimiste,idependente de crizasi de schimbarile meteo:)

Imi face mare placere sa le citesc.

Paradoxal insa degetele mele nu se lasa convinse sa astearna povesti si despre copiii personali...Nu ca n-ar avea ce povesti (intr-o casa cu trei copii si cand dorm toti tot se intampla cate ceva :)

Dar am avut mereu senzatia ca asta n-ar interesa absolut pe nimeni...
Astazi insa mi-am amintit cate ore pierdeam cautand diverse informatii despre bebelusi, si cum ma agatam de fiecare povestire a cuiva, doar-doar voi reusi sa-mi gasesc vreo alinare la angoasele hormonal-mamicesti.

Luca face astazi 6 luni.
8,5kg si 70cm. Si doi dinti!
Un ghemotoc mancacios si vorbaret,scototcit mereu de cele doua surori mai mari , plus mama si tata -bonus...